Fereastra

Ultimele zile au fost superbe, doar azi a batut putin vantul, dar a fost soare, un aer caldut, un timp bun de plimbare...Peste putin timp frunzele pomilor vor rugini, apoi se vor desprinde incet de ramuri, vor cadea...Lacrimile ploii vor bate in geam si vantul se va-naspri. Salcia din mijlocul spatiului verde ce-nconjoara locuinta mea, se pleaca deja sub adierea din seara aceasta, saluta toamna ce a sosit. La celalalt geam aud tot fosnet de frunze, e teiul falnic, ce-si flutura crengile framantate de vantul ce s-a-ntetit. Nu mai aud insa, de cateva zile, pasarile ce-l vizitau, dar mama inca hraneste cu firimituri vrabiutele, pe pervazul geamului de la bucatarie, va face acest lucru pana la primavara urmatoare, cu cele care vor supravietui si apoi cu cele care se vor aduna cand va trece gerul. Fereastra a ramas pentru ea singura cale de comunicare cu lumea exterioara, se uita la oamenii care trec cu diverse treburi, pe unii ii cunoaste si daca o vreme nu-i vede, isi pune intrebari despre soarta lor. Daca cainele care sta permanent la intrare, lipseste intr-o zi, mama se ingrijoreaza, sau daca porumbelul cu "margele"la gat a lipsit de la masa, sau oblonul de la geamul vecinilor ramane tras toata ziua, ceva s-a intamplat...Cel mai trist e cand din motive de sanatate, nu mai poate sta nici la geam, sa vada lumea din jur, s-asculte forfota diminetilor si linistea serilor, cand toata zarva de peste zi se stinge-ncet si cand om, si caine, si pasare, pleaca la "cuibul" sau, cand doar vantul, ca-n seara aceasta, mai freamata prin frunze, sub licarul stelei polare, ce palpaie negresit dinspre apus.