
Ca vantul
Iubitul meu, saruta-ma ca vantul,
Ce ca o soapta seara-ncet strecoara
O adiere blanda, ce-nfioara
Si zboara mai departe decat gandul.
Saruta-ma ca soarele-n apus,
Ca blanda lui lumina ce mangaie,
Ca o parere ce n-o sa mai fie,
Ca orice-n lume nu este de-ajuns.
Saruta-ma ca marea, ce-n talazuri
Pastreaza de milenii framantarea,
Iubitul meu, saruta-ma ca zarea
Curata si ferita de necazuri.
Saruta-ma ca ploaia linistita
Ce bate-ncet la geam pe inserat,
Ca ritmul ce-ntr-o inim-a pulsat,
Nemasurat, si-n urmatoarea clipa
Saruta-ma din nou, fara oprire,
Desi in jur totul pare oprit
Si soarele-a ramas in asfintit,
Iar noi suntem o simpla amintire.
Iubitul meu, saruta-ma ca vantul
Ce suiera sfasietor in noapte,
Ca un oftat in care naste gandul
Incatusat in trup pana la moarte.
Saruta-ma ca-n cea din urma zi
Si lasa-ti inima sa se dezlege.
Chiar daca noaptea-ncepe sa se-nchege
Si poate-a doua zi nu vom mai fi.
Dar se roteste inca viu pamantul,
Ramane un bagaj imens de vise,
Cat stelele raman pe cer aprinse,
Iubitul meu, saruta-ma ca vantul.
…………………………………
Scumpa mea, romantica mea tarzie...viata noastra, visele noastre, ..ce-au facut cu ele?... Cu mult drag, Ancutza
RăspundețiȘtergere