Azi se implinesc 34 ani de cand m-am dus cu pasi timizi spre noul loc de munca, in prima mea zi de lucru intr-un liceu, dar ca om de cifre, nu cadru didactic,iar azi aproape ca nu ma mai regasesc in tanara slabuta, cu par lung, distrata si visatoare, chiar daca eram mamica unui baietel de aproape 2 anisori, dar tot o copila naiva si cu capul in nori eram. Da, era 1 martie 1979, a trecut un car de ani, pot sa spun, nu mi-am schimbat prea mult visele, fiindca si azi am ca ideal o viata plina de iubire, doar ca am adunat si un car de experiente, lectii dure de viata ce mi-au slefuit egoul, destul cat sa-mi dau seama ca lumea nu se-nvarte-n jurul meu si viata merge mai departe, lasand in urma acele povesti nascute din iluzii desarte si pastrand doar ce-i temenic, sincer si just, in armonie cu tot universul. Acum stiu ca tot ce am pierdut nu-mi folosea, dar pierzand unele lucruri, am castigat altele cu adevarat importante. Mama este foarte mandra de mine, de ambele fete ale ei. Mama inca priveste pe geam primavara, care-i aduce in cununa 87 ani, e bolnava si neputinta o tine legata de fereastra care-i mai deschide un mic orizont spre lumea de afara, dar priveste cu ochii mintii, daca nu ne poate avea pe toti deodata in fata, patru generatii: bunica, mama, nepot, stranepot (slava Domnului, are de la doi nepoti, trei stranepoti) si e fericita, fiindca stie ca lasa in urma ceva mai temeinic decat orice avere materiala ar fi adunat in toata viata ei. Iar eu, desi sunt singura, stiu ca am o familie si un drum nou de lumina in fata, stiu ca de mana ma tin ingerii si insusi Dumnezeu, stiu ca toti suntem tinuti in brate de maini nevazute ce ne vegheaza si ne ocrotesc in permanenta, stiu ca omul doar alege daca sa creada sau sa nu accepte acest adevar. Dar el exista oricum, iar eu nu vreau sa mai fiu oarba. Incep sa vad lumina, incep sa pasesc pe calea ei, timid, ca acum 34 ani spre noul loc de munca...O primavara frumoasa, cu sanatate, pace si armonie doresc tuturor!
vineri, 1 martie 2013
Primavara 2013
Azi se implinesc 34 ani de cand m-am dus cu pasi timizi spre noul loc de munca, in prima mea zi de lucru intr-un liceu, dar ca om de cifre, nu cadru didactic,iar azi aproape ca nu ma mai regasesc in tanara slabuta, cu par lung, distrata si visatoare, chiar daca eram mamica unui baietel de aproape 2 anisori, dar tot o copila naiva si cu capul in nori eram. Da, era 1 martie 1979, a trecut un car de ani, pot sa spun, nu mi-am schimbat prea mult visele, fiindca si azi am ca ideal o viata plina de iubire, doar ca am adunat si un car de experiente, lectii dure de viata ce mi-au slefuit egoul, destul cat sa-mi dau seama ca lumea nu se-nvarte-n jurul meu si viata merge mai departe, lasand in urma acele povesti nascute din iluzii desarte si pastrand doar ce-i temenic, sincer si just, in armonie cu tot universul. Acum stiu ca tot ce am pierdut nu-mi folosea, dar pierzand unele lucruri, am castigat altele cu adevarat importante. Mama este foarte mandra de mine, de ambele fete ale ei. Mama inca priveste pe geam primavara, care-i aduce in cununa 87 ani, e bolnava si neputinta o tine legata de fereastra care-i mai deschide un mic orizont spre lumea de afara, dar priveste cu ochii mintii, daca nu ne poate avea pe toti deodata in fata, patru generatii: bunica, mama, nepot, stranepot (slava Domnului, are de la doi nepoti, trei stranepoti) si e fericita, fiindca stie ca lasa in urma ceva mai temeinic decat orice avere materiala ar fi adunat in toata viata ei. Iar eu, desi sunt singura, stiu ca am o familie si un drum nou de lumina in fata, stiu ca de mana ma tin ingerii si insusi Dumnezeu, stiu ca toti suntem tinuti in brate de maini nevazute ce ne vegheaza si ne ocrotesc in permanenta, stiu ca omul doar alege daca sa creada sau sa nu accepte acest adevar. Dar el exista oricum, iar eu nu vreau sa mai fiu oarba. Incep sa vad lumina, incep sa pasesc pe calea ei, timid, ca acum 34 ani spre noul loc de munca...O primavara frumoasa, cu sanatate, pace si armonie doresc tuturor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)