Fereastra

Ultimele zile au fost superbe, doar azi a batut putin vantul, dar a fost soare, un aer caldut, un timp bun de plimbare...Peste putin timp frunzele pomilor vor rugini, apoi se vor desprinde incet de ramuri, vor cadea...Lacrimile ploii vor bate in geam si vantul se va-naspri. Salcia din mijlocul spatiului verde ce-nconjoara locuinta mea, se pleaca deja sub adierea din seara aceasta, saluta toamna ce a sosit. La celalalt geam aud tot fosnet de frunze, e teiul falnic, ce-si flutura crengile framantate de vantul ce s-a-ntetit. Nu mai aud insa, de cateva zile, pasarile ce-l vizitau, dar mama inca hraneste cu firimituri vrabiutele, pe pervazul geamului de la bucatarie, va face acest lucru pana la primavara urmatoare, cu cele care vor supravietui si apoi cu cele care se vor aduna cand va trece gerul. Fereastra a ramas pentru ea singura cale de comunicare cu lumea exterioara, se uita la oamenii care trec cu diverse treburi, pe unii ii cunoaste si daca o vreme nu-i vede, isi pune intrebari despre soarta lor. Daca cainele care sta permanent la intrare, lipseste intr-o zi, mama se ingrijoreaza, sau daca porumbelul cu "margele"la gat a lipsit de la masa, sau oblonul de la geamul vecinilor ramane tras toata ziua, ceva s-a intamplat...Cel mai trist e cand din motive de sanatate, nu mai poate sta nici la geam, sa vada lumea din jur, s-asculte forfota diminetilor si linistea serilor, cand toata zarva de peste zi se stinge-ncet si cand om, si caine, si pasare, pleaca la "cuibul" sau, cand doar vantul, ca-n seara aceasta, mai freamata prin frunze, sub licarul stelei polare, ce palpaie negresit dinspre apus.

Ca-n cea din urma zi

Ca vantul

Iubitul meu, saruta-ma ca vantul,
Ce ca o soapta seara-ncet strecoara
O adiere blanda, ce-nfioara
Si zboara mai departe decat gandul.
Saruta-ma ca soarele-n apus,
Ca blanda lui lumina ce mangaie,
Ca o parere ce n-o sa mai fie,
Ca orice-n lume nu este de-ajuns.
Saruta-ma ca marea, ce-n talazuri
Pastreaza de milenii framantarea,
Iubitul meu, saruta-ma ca zarea
Curata si ferita de necazuri.
Saruta-ma ca ploaia linistita
Ce bate-ncet la geam pe inserat,
Ca ritmul ce-ntr-o inim-a pulsat,
Nemasurat, si-n urmatoarea clipa
Saruta-ma din nou, fara oprire,
Desi in jur totul pare oprit
Si soarele-a ramas in asfintit,
Iar noi suntem o simpla amintire.
Iubitul meu, saruta-ma ca vantul
Ce suiera sfasietor in noapte,
Ca un oftat in care naste gandul
Incatusat in trup pana la moarte.
Saruta-ma ca-n cea din urma zi
Si lasa-ti inima sa se dezlege.
Chiar daca noaptea-ncepe sa se-nchege
Si poate-a doua zi nu vom mai fi.
Dar se roteste inca viu pamantul,
Ramane un bagaj imens de vise,
Cat stelele raman pe cer aprinse,
Iubitul meu, saruta-ma ca vantul.
…………………………………

In urma cu 35 ani...peste care trecand...acum sunt prea departe

PLANG

Cad frunzele toamnei si plang,
Cad frunzele toamnei ca anii mei tineri
Si mainile-mi cer sa le strang,
Cad frunzele toamnei si plang.

Si mainile-mi cer sa le strang.
In ploaia de vise cu dor imi simt anii
Gemand in refrene de arii,
Cad frunzele toamnei si plang.

In ploaia de vise intind brate frante
De-aleanul spre soare, caci sunt
In frunze surasuri, amurguri de vara
Cu doruri, sunt anii ce-i plang.
……………………………………..
Cad frunze, e toamna, curand
Voi fi prea departe. Un cantec spre seara,
E cantecul toamnei de ultima oara,
Voi fi prea departe…si plang…….