Mama a implinit deja 90 ani si e tot mai neputincioasa, desi ne bucuram cu totii, cei apropiati, de faptul ca nu are boli grele, cu dureri mari, desi suntem incantati de etatea impresionanta la care a ajuns, are mari probleme de deplasare, fiind tot mai legata de pat. Asa ca ajungem din nou la ”fereastra” care-i da singura viziune asupra lumii de afara, la momentul actual, care-i asigura o vaga legatura cu realitatea inconjuratoare, asa cum vaga i-a devenit vederea si capacitatea de a percepe aceasta realitate.
Am grija sa-i ofer ce are nevoie, o ingrijesc si stau in preajma ei atat cat pot, avand in vedere ca inca sunt dependenta de un loc de munca ce-mi asigura existenta si mai am si alte obligatii. Dar nu-i lipseste nimic, dimineata vine sora mea pentru o jumatate de ora, mai mult sa stea de vorba, sa aiba cu cine comunica, uneori ii mai aduce cate ceva de mancare, desi are tot ce-i trebuie, are un confort si o ingrijire decenta, i se respecta liberul arbitru, iar cand are pretentii exagerate, ii explicam, chiar de uneori e dificil, fiindca nici nu mai aude bine si intelege greu unele lucruri. Accepta schimbarea lumii, fata de ceea ce a cunoscut ea, atunci cand intra in contact direct cu ea, se bucura de tehnologie, dar refuza sa se uite la tv. pe motiv ca o oboseste si se vorbeste mereu de aceleasi lucruri, i se pare ca totul se repeta fara sens, imaginile stralucitoare o irita si nu mai suporta lumina de fel. Trage oblonul geamului aproape pana jos, asa ca-si limiteaza pana si singura deschidere spre exterior si aproape se priveaza de orice mica raza de soare. E adevarat ca soarele arde acum, fiindca s-a subtiat mult stratul de ozon si uneori si pe mine ma deranjeaza, dar suntem in primavara, nu e un soare chiar atat de fierbinte.
Asteptam Sfintele sarbatori de Pasti, pe care sper sa le petrecem in pace si armonie.

Pacat ca mama nu a putut sa vada pomii inflorind sub fereastra ei si natura toata inviind, fiindca nu mai poate distinge bine lucrurile nici la mica distanta. Avem in acest mic parculet din fata, foarte mult liliac, alb, mov, avem ciresi, meri, tufe de tot felul de flori multicolore, galbene, rosii, e o minunatie. Avem si o iasomie care o asteptam sa infloreasca cat de curand, sa ne bucure de mireasma ei sublima.
Sora mea i-a adus mamei lacramioare din gradina ei, au tinut o saptamana si tot nu ma-nduram sa le arunc, inca miroseau, nu stiu cat percepe ea. Mama acum traieste in masura puterilor ce i-au ramas, a intelegerii si memoriei de care mai dispune, a simturilor slabite, toate la un loc contrabalansate de vointa de a mai ramane in aceasta lume, aici, cu noi, inca.