Tatal meu

Tatal meu

N-am vorbit pana acum de tatal meu, doar de mama. Din pacate tatal meu a murit cand eu aveam doar 15 ani, de aceea am avut o retinere de a vorbi despre el, am trait langa el mult prea putin, dar am amintiri dragi, pe care cu trecerea vremii le pretuiesc mai mult.

Tatal meu era un boem, un om pe care toata lumea care l-a cunoscut, l-a respectat. Putin taciturn, putin distant si chiar distrat, mergea pe strada totdeauna cu un ziar in mana, de cele mai multe ori, mergea citindu-l, motiv pentru care nu prea vedea lumea din jur...Cate un cunoscut il oprea, atunci intindea mana sa dea noroc, si spunea, absolut obligatoriu: ”Va salut, cu respect!”, impaturea ziarul si schimba cateva vorbe cu acea persoana, de regula, oameni pe care-i cunoscuse in relatiile de servici, sau chiar vecini. Mi s-a intamplat sa fiu cu el si sa asist la asemenea scene, de care-mi amintesc cu multa placere. Iubea muzica si sportul, ii placea sa se informeze permanent, era pentru educatie, pentru a invata. A dorit mult sa-si depaseasca conditia de copil infiat si crescut in conditii foarte modeste,  incerca sa termine liceul, era cu un an inaintea mea, cand s-a intamplat nefericitul neveniment.

Tata a lucrat ca functionar, apoi sef de depozit la o mare baza de aprovizionare. Pleca foarte dimineata si venea seara tarziu, cu un teanc de dosare, la care mai lucra si acasa. Fuma si bea cafea, avea un port-tigaret foarte frumos, pe care-l scotea din buzunarul de sus al camasii sau sacoului. In putinele zile cand era liber, ii placea sa joace table, avea cutia lui, din lemn maro-roscat, cu toate piesele din lemn. Avea insa o pasiune mai mare decat toate: pescuitul. Detinea seturi de undite, facute de el, asa era pe atunci, de care nimeni nu avea voie sa se atinga. Am mers deseori cu el la pescuit, o data a prins raci cu mana si i-a adus acasa vii, ca asa se gatesc racii. Am mancat doar carnea de la picioruse, era buna, insa pentru mine a fost putin cam neplacut sa vad modul in care au fost sacrificate acele fiinte, mi-a fost foarte mila. Dar nu uit acest tablou, cu noi toti in curte, eu, sora mea, mama si tata, luand cina gatita la foc afara, in putinele clipe cand mancam impreuna si tata era relaxat si radea, fiindca radea atat de rar!

Tata nu consuma alcool, dar cand se intampla sa fie o sarbatoare, cum ar fi Revelionul si primeam musafiri, atunci se servea si vin la masa, era o buna dispozitie de nedescris. Atunci tata vorbea mai mult si era extrem de simpatic si comic. In rest nu-mi amintesc sa fi venit la noi, copiii, sa ne sarute sau sa se joace cu noi, nu era genul. Era sever, chiar daca nu ne-a batut sau certat, dar era suficienta o privire. Uneori, cand ma simteam nedreptatita ii raspundeam putin mai nervoasa, atunci sora mea statea extrem de incordata, fiindca nu stia ce reactie va avea, dar niciodata nu a degenerat, tata stia sa aprecieze exact limita unde severitatea se poate transforma in agresivitate, ori el nu agrea violenta. Mama il mai cicalea si noi ne rugam sa taca, dar tata zicea doar atat: ”Mai taci, mai femeie!”

Tatal meu m-a inscris la liceul care a vrut el, nu cel la care as fi vrut eu, datorita lui am facut o meserie, care desi nu mi-a placut, am practicat-o 40 ani si m-am pensionat din specialitatea de economista. Zicea la toata lumea: ”Ea va fi contabil-sef!” Asa a fost, nu stiu de unde a intuit atat de exact, pacat ca nu a mai apucat sa vada ca i s-a implinit dorinta. Seman cu el si fizic, si in unele trasaturi de caracter, la fel ca el m-am aruncat cu constinciozitate in munca, la fel ca el am fost si sunt distrata, in orice context sau loc, pe strada, in magazine, in lume, merg fara sa vad in jur, imi uit, de cand ma stiu, umbrela, manusi, portofel, pe unde trec, dar nu am avut nicodata tinuta lui in relatiile inter-umane, nu am avut acel ”lipici”, acel respect pe care el l-a castigat fara sa faca nimic special.

Acesta a fost tata, un om bun, dornic de educatie, plin de demnitate si prea multa constinciozitate si seriozitate in tot ce a facut. A muncit mult, prea mult ca sa mai aiba timp sa se bucure de viata, a avut putine bucurii si la finalul vietii, nu a avut nici o sansa.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!