ENTITATE DEMONICA

E peste tot in preajma

si peste tot in lume,
vaneaza zi si noapte
doar sufletele bune.
Sfideaza rugaciunea
rostita cu credinta
si naste indoiala
in orisice fiinta.
Ademeneste-n ceata
si-n van cautatorul
si rataceste drumul
pe care calatorul,
cu drag l-ar fi urmat
si lesne, toata viata,
fiindca l-a cautat
si-n el si-a pus speranta.
Dar a pierdut cararea
ajuns la o rascruce,
unde-a fost asteptat
doar pentru a-i induce,
ideea eronata
ca drumul e gresit
si a schimbat fagasul
cu unul parasit.
Luam decizii noi ?
Sau multe sunt atrase ?
Cu-atatea energii
ce bantuie prin mase !?...
N-o sa stim niciodata
ce e-n realitate
acest amestec sumbru,
aceasta « entitate ».
E-aici decand e lumea
si e parte din ea,
nascuta din mandrie
si-ntunecime grea.
Nu are sens lumina,
nu simte ce e bine,
nu crede-n adevaruri
si nu are rusine.
Ea este ratiunea
doar de a dezbina,
de a minti, a pierde,
sau de a insela.
Se furiseaz-acolo
unde gaseste loc,
apoi transforma totul
in pulbere si foc.
Dar in valtoarea vremii
e parte integranta,
nu poate fi starpita
si nici eradicata.
Ea este temelie
la baza-oricarei lumi
si face diferenta
intre cei rai si buni.
Este contrastul sigur
fata de-orice principiu
solid, cinstit si nobil
ce tine echilibrul.
Naste fara regrete
o lume de durere,
dar in aprinsa lupta
formeaza caractere.
O suferinta pura
deschide-acea fereastra
ce-aduce-n dar lumina,
ce-alina viata noastra.
De-aceea-i necesara,
de-aceea-i tolerata,
involburand planeta,
dictand in a ei soarta.
Cand seara punem capul
pe perna si visam,
ea construieste calea
prin care sa clacam.
Cladeste bariere,
ne-mbata cu iluzii,
creaza incontinuu
o lume de confuzii,
o lume de nuante
si de incertitudini,
ce-aproba ignoranta
in mii de atitudini.
Aplauda tupeul,
ingroapa educatia,
amenintand de moarte,
incet, toata creatia.
Se prinde o idee
in mintea tuturor,
crezand ca sensul vietii
l-am inteles din zbor.
Dar alergam aiurea,
tanjind dupa fantasme
precum copii spre seara,
ce-adorm citind din basme.