Mi-e dor de tine...

Mi-e dor de tine razã de luminã
Pãtrunsã-n suflet lin, neobservat,
Atat de simplu si neasteptat
M-ai luat de manã.
Si peste fruntea mea trecand usor
Ti-ai scuturat aripile în zbor
Ca un condor.
Ai înflorit în ochii mei surasul
Si cu petale-albastre-ai presãrat
Aleile pe care am cãlcat
Clãdindu-mi visul.
De-ai fost pe rand cand razã de luminã,
Cand un condor pe marea vastã,
Cand minunatã floare-albastrã
Eu sunt de vinã.
Si-mi cer iertare-acum, cãci am gresit
C-am existat în calea ta o clipã,
Intr-o secundã ti-ai frant o aripã,
Doar un moment si raza s-a izbit
De fruntea mea ca de un zid,
Si pe petale am cãlcat
Nepotrivit de apãsat
Dar te-am iubit.
Acum cã te-am ucis definitiv
Imbrãtisandu-te prea posesiv.
Mi-e dor de tine razã de luminã,
Ti-am fost cãlãu dar si reginã.
Si pentru tot ce-ai pãtimit
S-a-ntors la mine înmiit,
Durere fãrã izbãvire
Si visuri fãrã de-mplinire.
Mã-ntreb în schimb neancetat
Dacã în calea ta am stat
Fãrã sã stiu cã voi avea
O clipã doar, în fata mea
Lumina ta,
De ce pe mare nu te-ai avantat
Condor al cerului înaripat?
De ce tu floare-albastrã rarã
Ti-ai risipit petalele-ntr-o searã?
De ce tu razã de luminã
Nu ti-ai retras privirea ta divinã
Si-n ochii mei ai preferat
Sã te asezi ca un pãcat?
Pe fruntea mea usor te-ai aplecat,
Reginã m-ai încoronat.
Cu-atata dragoste m-ai ocrotit
Si ai murit.
Dar dacã m-ai iubit cu-adevãrat
De ce-ai trisat?
Acum cand soarele rãsare,
Cand vãd în calea mea o floare
Sau falfait de aripi lin
Se zbate-n cer ca un suspin,
Imi amintesc cã am gresit
Cã într-o clipã am clãdit
Din flori si soare-un falnic vis
Necuvenit si nepermis,
Iar visul ce-am clãdit în doi
Fãrã sã stim murea în noi
Si pe aripa lui purtati
In spatiu am fost aruncati
Si dezbinati.
Mã-ntreb din nou cine-a gresit
Cã ai murit în asfintit?
Cã eu am fost în calea ta
Ca sã îmi mangai inima
Si ca în viata mea meschinã
Sã-mi fii tu razã de luminã
Cine-i de vinã?

Mi-e dor de tine floare-albastrã,
Incã astept necugetat
Pe fruntea mea în zbor purtatã
O fantasmã……………………